evadez încă-n mine mânz scăpat din zăgazurile norilor
mă tăvălesc prin ierburi crude de parcă
n-aș fi cunoscut vreodată frâiele sau șaua

nu m-am despărțit de mașinuțele multicolore
de soldățeii de plumb
ascunși într-un sertar
îi mai scot din când în când sub cerul liber
mai ales când primăvara-mi înflorește muguri
în suflet

jocurile au gust dulce-acrisor de rodie coaptă
uneori mă închipui soldat sau cavaler în armură
strălucitoare alteori mă cred poet
și declam versuri cu aromă de vanilie
sau de ciocolată fierbinte
și de miez de noapte

dar de cele mai multe ori îmi închipui
că sunt bărbat
îmi joc atât de serios rolul
atât de convingător
mă joc de-a curajul de-a orgoliul
și de-a toate responsabilitățile asumate

mă joc de-a puterea și uneori
de-a mine însumi până când obosit
adorm ghemuit într-un colț de lume
cu degetul în gură
visând caișii înfloriți și fuga nebună
prin anotimpuri pudrate cu râset

numai iubirea nu-mi este joc
bărbat sau copil o descopăr atât de reală
iar cuvintele uită să mi se-ntâmple